Gălăgia de după Corona

15 mai a venit și s-a dus iar acum suntem în perioada de tranziție spre normalitate. Dar se pare că această normalitate deja a venit pentru unii, din ceea ce văd și aud în jur.

Relaxarea restricțiilor impuse de stat acum două luni era inevitabilă și chiar dacă față de alte țări, numărul de cazuri din România nu a scăzut considerabil, iată-ne în situația în care putem circula în orașul de reședință fără declarații completate și verificări făcute de Poliție.

Ceea ce eu așteptam era toată lumea să iasă și să umble prin oraș fix din prima zi, fără a mai aștepta să vadă ce se întâmplă. Și fix așa a fost. Am avut și proteste, fără scop zic eu.

Ce-i drept și eu am ieșit ieri seară prin zona în care locuiesc să ”iau pulsul” și să fac câteva cumpărături. Astfel am văzut lume peste tot. Mulți părinți cu copiii pe-afară la plimbare, oameni alergând, plimbându-se și vorbind la telefon. Erau oameni pe bănci peste tot și chiar și în benzinării, stând pe o bordură într-o margine de vorbă. Mulți aveau măști, ceea ce e bine dar cei din grupuri stăteau destul de aproape unii de ceilalți.

Dar din apartament parcă este mai mult zgomot. Dacă până acum auzeam doar sunetele ambulanțelor și ale mașinilor de poliție, acum aud câini cum latră, oameni cum vorbesc, râd, țipă sau cântă. Este un zumzet continuu care arată că mulți dintre noi am revenit la normal. Și nu cred că este momentul. Încă.